Deși este greu de crezut, mai ales că acum animațiile sunt aproape sinonime cu Disney, în perioada debutului său din anii 1920, lui Walt Disney, creatorul lui Mickey Mouse,   îi era dificil să se distingă de alți animatori de desene animate. Așa că a găsit o modalitate de a revoluționa cinematografia. A integrat sunetul și muzica în unul din filmele sale. În respectiva vreme, sunetul era o noutate în cinema și filmele vorbite erau rarisime, drept pentru care spectatorii au avut parte de o experiență inedită. De atunci, sincronizarea mișcărilor unui personaj cu ritmul muzicii și sunetelor se numște „mickeymousing”.Walt Disney nu s-a oprit aici. Tot el a folosit culoarea într-un film de animație înaintea filmului cu imagini reale într-un prim lungmetraj de desen animat:„Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”, apărut în 1937.

Când Disney a sosit la Los Angeles, avea 40 de dolari în buzunar și un desen neterminat în servietă. Surprinzător, la început a vrut să abandoneze animația, gândindu-se că nu va putea concura cu studiourile din New York. Disney a spus că prima sa ambiție a fost să devină regizor de film. A fost să se angajeze la toate studiourile din oraș dar toate l-au respins.

 După o serie de eșecuri, Disney trebuia să creeze o nouă "stea". Majoritatea biografiilor spun că ideea lui Disney pentru Mickey Mouse i-a venit în timpul întoarcerii din New York. Este o discuție în jurul creatorului lui Mickey, ori Disney ori Iwerks. Șoarecele a fost inițial numit "Mortimer", dar a fost mai târziu botezat "Mickey Mouse" deoarece noua soție a lui Disney, Lillian, considera numele "Mortimer" ca fiind nepotrivit.

În 1932, Disney a primit un premiu special din partea Academiei de Film pentru crearea lui Mickey Mouse, ale cărui seriale au devenit color în 1935 și au început să apară alte personaje celebre ale lui Disney, printre care Donald Duck, Goofy și Pluto.

Cu toate că studioul său a produs cele mai celebre seriale de animație ale vremii, rezultatele nu erau pe placul lui Disney, care în 1934 avea planuri pentru a crea un lung-metraj de animație. Dupa ce restul industriei cinematografice a aflat despre planurile lui Disney despre un lung metraj cu Albă ca Zăpada, au numit proiectul "nebunia lui Disney", deoarece erau convinși că proiectul va distruge studioul lui Disney. Atât Lillian cât și Roy au incercat să îl convingă pe Disney să abandoneze proiectul, dar acesta avea planuri mari pentru viitor. A angajat profesorul universitar Don Graham pentru a instrui personalul de la studioul său.

Toate aceste cercetări și antrenamente au fost folosite pentru pregătirea personalului în așa fel incât rezultatele să fie pe placul lui Disney. Albă ca Zăpada și cei șapte pitici (Snow White and the Seven Dwarfs), așa cum era numit proiectul, era în producție din 1935 până la mijlocul anului 1937, când studioul a rămas fără bani. A reușit totuși să ia un împrumut de la Bank of America pentru a-și termina producția. Premiera filmului a avut loc la cinematograful Carthay Circle la data de 21 decembrie, 1937. Albă ca Zăpada, primul film de animație în limba engleză și filmat în Technicolor a fost lansat în februarie 1938, fiind distribuit de RKO Radio Pictures, cu care studioul tocmai a încheiat un contract. Filmul a devenit producția cu cel mai bun succes la încasări pe anul 1938, reușind să strângă peste 8 milioane de dolari (astăzi 98 de milioane). Succesul avut cu Albă ca Zăpada (pentru care Disney a câștigat Oscarul) i-a permis lui Disney să deschidă o nouă sucursală a studioului său în Burbank, care s-a deschis pe 24 decembrie, 1939. Personalul responsabil pentru lung-metraje, care tocmai a terminat Pinocchio, a continuat să lucreze pentru Fantasia și Bambi, în vreme ce personalul responsabil pentru scurt-metraje a lucrat pentru noi seriale cu Mickey, Goofy, Donald și Pluto.

Implicarea lui Walt în Disney World s-a încheiat în ultima parte a anului 1966; după mulți ani de fumat a fost diagnosticat cu cancer pulmonar. A fost admis la Providence St. Joseph Medical Center, situat vis-a-vis de studio, unde starea sa de sănătate a început să se agraveze. Pe 2 noiembrie, 1966, în urma unor radiografii, medicii au descoperit că Disney avea o tumoră pe plămânul stâng. Cinci zile mai târziu, Disney a mers înapoi la spital pentru operație, dar tumora s-a extins atât de mult încât medicii au fost nevoiți să îi scoată întreg plămânul stâng. Doctorii i-au spus apoi lui Disney că mai avea între șase luni și un an de trăit. Dupa câteva sesiuni de chimioterapie, Disney a petrecut puțin timp cu soția sa în Palm Springs, California înainte de a se întoarce acasă. Pe 20 noiembrie 1966, Disney a suferit un colaps în casa sa dar a fost resuscitat de medici și întors înapoi la spital, unde a murit pe 15 decembrie, 1966 la ora 9:30, la zece zile după ce a împlinit 65 de ani. A fost incinerat pe 17 decembrie iar cenușa sa a fost depozitată la Forest Lawn Memorial Park din Glendale, California. Roy Disney a continuat proiectul Disney World, insistând să fie re-denumit în Walt Disney World, în onoarea fratelui său, care a fost în final deschis pe 1 octombrie.